M-am întrebat deseori care a fost motivația principală a statelor din estul Europei care au aderat în ultimele două decenii la UE : financiară sau civilizationala? Altfel spus, țări că România sau Bulgaria au aderat la UE mai ales pentru a primi bani nerambursabili de la bugetul UE, sau pentru că împărtășeau valorile politice ( democrația) sau morale ( drepturile omului, cele ale minorității LGBT ) promovate de Bruxelles ? Fără a fi cinic, cred că motivația financiară este cam singura care s-a dovedit atractivă pentru liderii politici din Romania, Bulgaria, etc, cel puțin inițial. Pentru cetățenii obișnuiți, UE este atractivă pentru oportunitățile de a se angaja în state ale UE cu salarii mari și de a scăpa de sărăcie. Treptat însă,pe măsură ce transferurile de fonduri de coeziune de la UE se diminuează și contribuțiile acestor noi membri la bugetul comun cresc, state că Polonia, Ungaria, etc incep să aibă relații tot mai reci, că să nu zic conflictuale, cu autoritățile de la Bruxelles, al căror amestec în afacerile lor interne devine tot mai greu de acceptat. Cu alte cuvinte, la un moment dat calitatea de membru UE încetează să mai fie profitabilă, devenind chiar o povară.
Cotidianul RO